În partea de nord a judeţului Prahova, pe drumul ce leagă Braşovul de Ploieşti, la poalele munţilor Ciucaş, străjuită pe trei laturi de munţi şi culmi, la confluenţa râurilor Teleajenul cu Telejenelul, se află comuna Mâneciu.
Denumirea comunei se trage de la latinescul maneo- manere = a poposi, iar tradiţia ne relatează că pe aceste locuri rămâneau peste noapte drumeţii şi negustorii ce se perindau între cele două oraşe cu vechi tradiţii negustoreşti şi meşteşugăreşti, locul fiind pe la jumătatea drumului.
Pe locul unde se află aşezat astăzi Mâneciu Pământeni rămâneau pământenii, cei din Ţara Românească, în drum spre Braşov, iar pe locul unde se află Mâneciu Ungureni rămâneau ungurenii, cei din Ţara Ungurească, în drum spre Ploieşti.
Comuna este formată din satele: Valea Largă, Plăeţu, Chiciureni, Gheaba, Făcăeni, Costeni.
Cel mai vechi dintre sate ar fi, după tradiţie, Făcăenii. Se spune că aici s-ar fi stabilit încă de prin veacul al XIII- lea o familie de secui fugiţi din Transilvania din cauza persecuţiilor ungurilor. Una din dovezi ar sta denumirea pârâului Secuianca ce curge de-a lungul acestui sat.
După atestarea documentară, Chiciurenii, numit aşa din cauza chiciurii ce împodobea iarna crengile copacilor numeroşi şi falnici împrumutându-le scânteieri de diamante este la fel de vechi. Într-un document vechi se arată că Neagoe Basarab (1512- 1521) a dăruit domnilor Voicea, Neagu, Bratu şi altor megieşi, moşia Chiciurenilor, aceştia întemeind familii ai căror descendenţi s-au perpetuat până în zilele noastre.
Despre satul Făcăieni ne relatează un document datând din anul 1573, din timpul Voievodului Alexandru II, în care pomeneşte că un moş Grozea cu doi fii ai săi a vândut moşia sa la şase megieşi: Neagoe, Costea, Albu, Frâncu, Neacşu şi Bârsan pe 7000 de aspri.
Prima biserică a fost ridicată de locuitori în satul Făcăeni fără a se cunoaşte însă anul. Se ştie că ea a durat până spre sfârşitul veacului XVIII. În grădina localnicului Ion Dobre Sultan zis şi Jianu se mai văd şi astăzi urmele acestei biserici.
Această primă biserică fiind clădită într-o margine a parohiei şi mai greu accesibilă îndeosebi pentru creştinii din cel mai nou sat al comunei, în vremea aceea, Plăeţu, a fost lăsată să se ruineze, locuitorii ridicând într-un loc mai de mijloc, pe platoul de deasupra râului Teleajen în locul unde este astăzi cimitirul parohiei Mâneciu Ungureni, o altă biserică de lemn către sfârşitul veacului al XVIII-lea, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.
Primul deservent al acestei biserici a fost părintele Savu.
Această bisericuţă devenind neîncăpătoare pentru creştinii care îşi sporiseră numărul, o ceată de enoriaşi fruntaşi ai parohiei precum: Constantin Pisău din Olai, Nicolae Conţea şi Dinu Pisică din Valea Largă, Nicolae Sandru şi Nedelcu Munteanu din Plăeţ, au început în 1859 ridicarea unui alt locaş de închinare din cărămidă şi de proporţii corespunzătoare, fiind terminată în 1865. Biserica a fost sfinţită în 1866.
La noua biserică au lucrat, după tradiţia locală, meşteri zidari italieni care au venit în România şi au lucrat mai multe biserici în diferite locuri, ei având domiciliul temporar la Ploieşti. Cărămida din care a fost clădită biserica era de o formă deosebită, mai lungă şi mai lată decât cea indigenă dar mai subţire şi era denumită italiană. Această cărămidă a fost lucrată pe loc de meşterii zidari italieni care au zidit şi biserica, pe terenul fostului cimitir situat în locul unde fiinţează astăzi piaţa şi care avea lut potrivit pentru confecţionarea cărămizilor. Din cauza acestui lut galben în care cei înhumaţi nu erau supuşi procesului de descompunere, acest cimitir a fost abandonat, înfiinţându-se altul în faţa bisericii.
Biserica a fost construită în formă de navă cu o singură turlă deasupra pronaosului şi cu un fronton înalt, dreptunghiular, cu ferestre şi uşi destul de largi şi luminoase. Pardoseala iniţială din lespezi de piatră a fost înlocuită în 1936 cu pardoseală de scândură geluită.
În anul 1896 bisericii i se adaugă amvonul care rămâne numai tencuit, fără pictură.
Pictura bisericii aparţine pictorului ploieştean Toma Vintilescu în tehnică tempera, datând din anul 1865. Amvonul a fost pictat de zugravul cântăreţ bisericesc Gheorghe Cepoiu din Izvoarele.
Biserica a fost repictată între 1959- 1963 de pictorul Ct. Calinescu în tehnică frescă la pereţi şi tempera la plafoane. Nici pictura iniţială, nici cea actuală nu au avut calităţi deosebite. În anul 1995 pictura a fost refăcută de pictorul M.Codrescu în tehnică frescă.
Catapeteasma bisericii a fost lucrată de cântăreţul parohiei Ion Profirescu şi fratele său Nicolae Profirescu, amândoi foarte talentaţi în arta sculpturii, în anul 1940 când s-au făcut şi alte reparaţii importante la biserică. În anul 2007 din cauza deteriorării s-a impus restaurarea acestei deosebite lucrări.
Clopotniţa a fost clădită în anul 1921 şi avea trei clopote: 2 mici de căte 40kg, ascunse de enoriaşi de trupele germane de ocupaţie care le luau pentru confecţionarea tunurilor şi unul de 400kg, donat de Marin Angelescu în memoria tatălui său înmormântat în cimitirul acestei biserici. În anul 1936 a fost cumpărat din contribuţiile enoriaşilor un clopot de 500kg fiind montat alături de celelalte.
Cimitirul parohiei a fost extins în 1933 prin cumpărarea unei parcele de 4000 m.p. şi împrejmuit cu zid de piatră acoperit cu şindrilă. Piatra a fost transportată în mod gratuit de cărăuşii din parohie de pe albia râului Teleajen, iar materialul lemnos a fost procurat de la fabrica forestieră Drajna.
În anul 1959 a fost instalată lumina electrică a bisericii, s-au făcut reparaţii importante la acoperiş, s-au reparat tencuielile exterioare şi refăcut pereţii bisericii şi clopotniţei, s-au înlocuit toate tocurile ferestrelor şi uşa de la Sfântul Altar, toate din donaţiile benevole ale enoriaşilor.
În anul 1968 a fost înlocuită tabla de pe acoperişul bisericii şi clopotniţei.
În anul 2006 a fost instalată centrala termică.
În anul 2007 a fost restaurată Catapeteasma și s-a instalat un sistem profesional de aerisire.
În anul 2008 s-a refăcut acoperişul Sfintei Biserici, fiind acoperită cu tablă tip lindab.
La sfârșitul anului 2008 s-a mochetat și s-a schimbat mobilierul Sf. Altar, s-au montat ferestre tip termopan din lemn stratificat și s-a instalat noul policandru cu 80 de focuri în naosul bisericii iar în pronaos unul de 40 de focuri.
În perioada 2008 – 2014 s-au realizat urmatoarele lucrari administrative :
- biserica a fost prevăzută cu sistem antiefracţie compus din alarmă cu senzori de prezenţă şi de sunet;
- s-a instalat pe partea sudică a bisericii icoana Sf. Arh. Mihail, în tehnicã mozaic cu o dimensiune de 2 mp.
- s-a schimbat instalaţia electrică şi s-a trecut la energie electrică trifazică.
- s-a pavat aleea din jurul bisericii şi intrarea principalã.
- s-au construit toalete în cimitir şi în curtea bisericii.
- s-a ridicat o troiţã la intrarea în satul Chiciureni.
- s-a schimbat întreaga tâmplãrie a bisericii.
- s-au montat la intrarea în biserică două icoane cu Sf. Ap. Petru şi Pavel în tehnicã mozaic cu dimensiuni de 4 mp.
- s-a betonat aleea principală a cimitirului şi cele secundare.
- s-au montat în interiorul bisericii şase aparate de aer condiţionat.
- s-a montat în Sfântul Altar, deasupra Sfintei Mese un policandru cu 9 focuri.
- a fost reconfiguratǎ clǎdirea centralei, ridicat acoperişul şi montate accesoriile în vederea instalǎrii sistemului de încǎlzire prin pardosealǎ.
- a fost refǎcut paratrǎznetul cǎzut în urma furtunii din 20 iulie 2012.
- a fost reconstruit gardul stil ,, cetate” al cimitirului pe o lungime de 30 ml.
- a fost recuperat de la Primãria Mãneciu şi reactivat cimitirul sinucigaşilor.
- s-a schimbat integral mobilierul bisericii inclusiv Axioniţa, Iconostasul şi strana cântǎreţilor.
- s-a ridicat cafasul şi a fost îmbrǎcat cu plǎci din rigips carton.
- a fost înlocuitǎ uşa Sfântului Altar cu una din lemn masiv având încrustat semnul Sfintei Cruci.
- au fost tǎiaţi brazii din cimitir care puneau în pericol monumentele funerare dar şi clǎdirea bisericii.
2007 – 2013 – procurarea de Sfinte Vase, veşminte precum şi obiecte de cult noi.
2011 – s-a solicitat desfăşurarea de expertize cu măsurători pentru clădiri şi terenuri în vederea obţinerii titlurilor de propietate.
2013 – au fost demarate lucrǎrile de schimbare a pardoselii bisericii prin înlǎturarea vechii pardoseli, aşezarea unui strat de drenaj, turnarea noii pardoseli din beton armat peste care a fost aşezat sistemul de încǎlzire prin pardosealǎ acoperit cu o şapǎ elasticǎ.
În actuala biserică au slujit următorii preoţi:
Pr. Gheorghe Drăgănescu – 1866 – + 5.IX.1905
Pr. Ioan D. Moisescu – 1906 – + 20.X.1954
Pr. Emil I. Moisescu – 1946 – + 31. I. 2007
Pr. Mihail Peneş – 2007 –
Pr. Ionuţ Rotaru – 2007 –
Cântăreţi:
Gheorghe Miclescu +1865; Micu Cursaru +1870; Zaharia Gâlă +1866; Matei Călugăru +1900; Nicolae Gh. Miclescu +1919; Gheorghe I. Cepoiu +1919; Ion Profirescu +1948; Constantin N. Miclescu +1950, Mircea Cojocaru + 2014 , Gheorghe Duţă , Voicea Cosmin și Pisău Silviu.